M-am intors de la ceea ce ar fi trebuit sa fie pentru mine o ocazie de pasnica indeletnicire, de captare in chip amator, de pescuit imagini daca doriti, a Campionatelor Nationale de Lupte ale Romaniei editia 2015. Dupa cateva incercari de a fotografia sportivii domnului profesor Marius Botez de la clubul ACS Lupte Bacau, am devenit in scurt timp, spre nenorocirea mea, fotograful Federatiei Romane de Lupte. Dintr-o cauza pe care nu o cunosc, desi o banuiesc, fotograful oficial nu era prezent asa ca ii multumesc domnului Alin Grigore, secretarul federatiei, pentru a ma aseza in pantofii acestuia si pentru a-mi oferi ocazia de a-mi incerca echipamentul fotografic sub lumina neoanelor Salii de Sport din Constanta. Nu fara remuscarea de a-i lasa pentru o perioada in afara cadrului pe sportivii mei bacauani, am acceptat rolul oferit cu tot cu incarcatura psihologica a responsabilitatii jobului. Asadar am pornit la… lupte.
Au fost meciuri frumoase dar spre surprinderea mea luptele fetelor au avut ceva in plus. Mi s-au parut mai pasionale, mai concentrate, si nu de putine ori debarasate parca de nervozitatea alimentata de dorinta castigului. Fara elementul matcho, lupta lor pe saltea a fost chiar un spectacol. Parul prins in coc sau coada aduceau un plus de farmec. Cu ochii pe tehnicile luptatorilor si degetul pe declansatorul aparatului m-am plimbat printre cele trei saltele intinse pe toata suprafata salii interesat de frumosul unui sport dur. M-ar fi ajutat daca as fi stiut numele participantilor, cine si ce poate. Astfel nu as fi pierdut momente valoroase. Luptele mi se par un sport fotogenic dar ca orice sport de sala, destul de challenging dpdv tehnic.
Sambata, pe langa faptul ca a predominat culoarea galbena, am avut ocazia sa stau la masa cu fosti campioni mondiali si olimpici, acum antrenori sau oficiali la federatie ale caror nume nu mi le-am notat si ma simt oarecum jenat a publica pozele acestor campioni fara a le mentiona numele. Aceasta nu-i face mai putin valorosi ci doar ma califica pe mine drept un amator, ceea ce si sunt de altfel. Un amator de fotografie. Prefer obscuritatea observatorului anonim. Am vrut sa pozez ,,din umbra”. Aparatul meu nu poate lucra dupa un program bine stabilit, gaseste tot timpul ceva mai bun de fotografiat tocmai in momentele cheie ale evenimentelor, asa ca nu-l veti intalni niciodata la nunti.
Revenind la competitia de lupte, fotografiile mele redau o liniste pe care o sesizez abia acum, doua zile dupa concurs. Linistea de pe saltea facea ca inclestarea scorpionica a luptatorilor de pe saltea sa para ireala. Cand doua furnici se inalta incaierate, nu le auzim strigatul. De ce au fost atat de muti si luptatorii? Strigatului ca manifestare a sportivului in momentul descatusarii fortei la climax completeaza tehnica, introduce finalitatea necesara castigului si ofera spectacol. In schimb, cele mai exotice apelative si incurajari se rostogoleau catre saltea din toate colturile antrenorilor. Acestea nu faceau altceva decat sa diminueze prezenta sportivului de pe cercul galben. Propun oficialilor, antrenorilor si oamenilor din Luptele romanesti sa organizeze o competitie special dedicata fotografiei in care sportivii sa aplice cele mei spectaculoase procedee nemaigandindu-se la premii, in care valoarea artistica a procedeului sa primeze in subconstientul luptatorului. Cu riscul pierderii meciului sau chiar al descalificarii ei devin actori pentru o zi, insa o zi memorabila. Bineinteles, aceasta nu trebuie sa raman o idee utopica. La nivel de club, fiecare se poate organiza cum vrea.
Weekendul acesta se va desfasura la Bucuresti campionatul national de inot, in apa. Nu, multumesc!
Postat în:Nosy Lens, Oameni
